Profetul Mahomed predica într-o zi într-un sat. Din puhoiul de oameni, unul era doar ochi, urechi și cucernicie și se ruga mai cu foc decât toți ceilalți. Seara se duc toți pe la casele lor și cucernicul la fel, numai că el se întoarce repede strigând disperat:
“O, stăpânul meu! Dimineața am venit călare pe cămila mea pentru a te asculta pe tine, profetul lui Dumnezeu. Acum cămila mea a dispărut. Nu se vede nicio cămila, până în depărtare. Ți-am fost supus, am acordat atenție fiecărui cuvânt al tău și m-am încrezut în puterea lui Allah. Acum, o, doamne, cămila mea a dispărut. Este asta dreptatea divină? Aceasta este recompensa pentru credința mea? Acestea sunt mulțumirile pentru rugăciunile mele?”Și se tot văicărea în acest fel. Profetul Mahomed îi răspunde, cu un aer zen și netulburat: “Crede în Allah și leagă-ți bine cămila”.
Tâlcul poveștii nu este greu de aflat : nu trebuie să-ți pierzi credința pentru un fapt de care ești responsabil...
Imi place povestea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu