Ce povestește o pisică...

Pentru cine mai are timp de fabule :
”Egalitate”
Autor: Otilia Cazimir




                           (Povestea asta mică-mititică,
                           Mi-a spus-o, într-o seară, o pisică.)

                           Trăia odată la o casă
                           O pisică somnoroasă,
                           Cu trupul subțirel de gumă,
                           Cu părul moale ca o spumă.

                           Pisica mea cu ochii mici
                           (Cea mai cuminte-ntre pisici)
                           Călca ușor, cu pași de fum,
                           Pe perinuțele de vată
                           Și nu ieșea deloc pe drum,
                           Ci toată ziua stând culcată
                           Și toată noaptea în cotlon,
                           Torcea același fir de cântec,
                           Când răsucit, când monoton
                           Ca un descântec...

Pisoi, motanul din vecini,
Cu blana ca de leopard,
Era-ncruntat și mustăcios,
Și bătăuș, și mâncăcios,
Și toată ziua sta pe gard
Pândind poiata cu găini...

Iar uneori, în zori – zbârlit,
Și zgâriat, și smotocit, -
Cu coada dreaptă și-nfoiată
Se cocoța în câte-un par,
Mai mândru ca un ghinărar
Dupa-o bătaie câștigată!...

                           Dar într-o seară, marți sau joi,
                           Când soarele în asfințit
                           Își scutura prin plopi bănuții,
                           Încetișor veni Pisoi
                           Pân’ sub cotlonul pisicuții
                           Și glăsui:

                           - De când exist,
                           Eu sunt grozav de feminist,
                           Și-ades mă bat cu alți motani
                          (De obicei cu coada bleagă,
                           Care se tem și de guzgani)
                           Să-i fac, cumva, să mă-nțeleagă...

                           Mi-i martor soarele, și luna-i,
                           Pot chiar să jur, numai să vrei,
                           Că-n ochii mei
                           Pisică sau motan tot una-i!
                           De-aceea, zic,
                           Nu ca motan, ci ca amic
                           Vin să-ți propun tovărășie,
                           Că doar egali suntem, se știe...

Stăpâna-mea a pus aseară
Sus în dulap, pe policioară,
Un pui tăiat să-i stea la frig.
(Așa ceva n-aș vrea să scap,
Dar sunt cam gras și nu încap...)
Ușița-i prinsă în cârlig
Și-o pot deschide puțintel.
Eu stau de pază, fără frică,
Iar tu fiind mai subțirică,
Te vâri acolo frumușel,
Iei puiul, pui la loc cârligul –
Și-n urmă împărțim câștigul...

                          Într-un desiș de pomușoară
                          S-a așezat Pisoi la masă.
                          Pisica îl privea sfioasă
                          Rozând un vârf de aripioară.
                          Și, ridicând un colț de buză,
                          A zis Pisoi:
                            - Ce-mi ești ursuză?
                         Ori poate-și stă aripa-n gât?
                         Zi “mulțumesc” și du-te-acasă,
                         Puteam să nu-ți dau nici atât!
                         Ce ți-a venit, mă rog, în minte?
                         Am spus ceva mai înainte?
                         Se poate... dar eram flămând!
                         Acuma, nici nu-mi dă prin gând!
                         Tu nu vezi cât ești de mică,
                         De păcătoasa și calică?
                         Admit la muncă drept egal
                         Dar nicidecum la cașcaval:
                         Eu sunt motan – tu ești pisică...

Trei ghicitori și o poezie de Baudelaire

Ghicitori:

1. Care-i mătăsosul
      Ce păzeşte focul
      Şi-şi spală cojocul?


2. Toarce lelea-ncetişor
      Fără furcă şi fuior!


 3. Mlădioasă, alintată,
      Se tot cere mângâiată,
      Toarce blând sș vrea hârjoană
      Dacă-i satisfaci vreo toană.

             
            Le chat

      Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux ;
      Retiens les griffes de ta patte,
      Et laisse-moi plonger dans tes beaux yeux,
      Mêlés de métal et d'agate.

      Lorsque mes doigts caressent à loisir
      Ta tête et ton dos élastique,
      Et que ma main s'enivre du plaisir
      De palper ton corps électrique,

      Je vois ma femme en esprit. Son regard,
      Comme le tien, aimable bête,
      Profond et froid, coupe et fend comme un dard,

      Et, des pieds jusques à la tête,
      Un air subtil, un dangereux parfum,
      Nagent autour de son corps brun.

Charles Baudelaire- Les Fleurs du mal (XXXIII)

Ceramică veche și nouă în spațiul românesc

Ceramica , de la începuturile ei, în , s-a manifestat nu numai ca un meșteșug menit să răspundă unor necesități (vase de lut, utilizate în traiul de zi cu zi), ci și ca o artă, parte a unei civilizații foarte vechi, în cadrul căreia, dimensiunii utilitare, i s-a asociat un simț estetic deosebit.

1.Ceramica de Cucuteni

Cultura Cucuteni  (localitate în apropierea orașului Iași) a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic.
Ceramica de Cucuteni este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul romanesc apreciata de specialiști ca fiind unicat în cultura europeană.
 Prezintă unele similitudini cu ceramica neolitică din China, aceasta din urmă apărând însă cu aproximativ o mie de ani mai târziu.
Ceramica de Cucuteni se individualizează prin motivele colorate în albastru și rosu, pe fond alb, reprezentând mai ales spirale, triunghiuri si alte forme geometrice.

Din perioada neolitică (cu 5000-6000 de ani în urmă) și până astăzi, olăritul a fost o ocupație constantă, dezvoltându-se, de-a lungul timpului, o cultura a ceramicii, cu elemente specifice, legate de forma, culori, motive decorative, în functie de zone si de destinatia obiectelor: vase ritualice (consacrate  sarbatorilor religioase sau evenimentelor importante din viata – nunta, nastere, inmormantare), vase de decor pentru gospodaria taraneasca, vase folosite in scopuri practice – urcioare, strachini, cani, oale, sfesnice, jucarii  etc., instrumente muzicale (ocarine, fluiere), componente arhitectonice s.a.m.d.

2. Ceramica de Marginea

În localitatea Marginea, județul Suceava, olarii păstrează și astăzi tehnici moștenite din vremea dacilor, în realizarea ceramicii negre (străchini, oale cu sau fără toarte), negrul fiind obținut printr-un procedeu de ardere în cuptoare închise. Ornamentele sunt simple, geometrice, sau vegetale, sub forma de crenguțe de brad, trifoi, vrejuri.
Ceramica de la Marginea apare ca rezultat al folosirii unei tehnologii de producție ce aparține culturii Horodiștea - Florești (perioada cea mai înfloritoare a ceramicii negre geto-dacice).
Formele vaselor, de asemenea sunt străvechi, oale mari, străchini, ulcele și ulcioare, platouri, obiecte de decor. Obiectele prin frecarea cu piatră de cremene capătă un luciu cenușiu-metalic. Prin mișcări de du-te-vino cu piatra se pot obține forme pe suprafața obiectului prelucrat, linii frânte, spirale, desene stilizate

3.Ceramica de Horezu

Ceramica de Horezu (județul Vâlcea), rezultat, de asemenea, al unei vechi tradiții, poate fi recunoscută prin culorile preferate – verde, albastru si cărămiziu, pe fond alb sau gălbui – și prin motivele decorative – cocosul, șarpele, spirala, peștele, porumbelul, steaua, soarele, arborele vieții.