joi, 24 octombrie 2013

O poezie despre proști și prostie

Fără numele autorului...Poate îl descopăr cumva!
Trebuie să spun, fără să zâmbesc, că spune multe adevăruri.
Umorul nu este mereu vesel. Are și el momentele lui de nemulțumire...

De-ar fi să-i luăm pe toți la rând-
Și actualii dar și foștii-,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna PROȘTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ți făcă-n viața ta un rost.
Mai bine urlă-n gura mare:
”Iubite Doamne,fă-mă PROST !

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost?
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvață contra cost,
Păcat că nici o facultate,
Nu dă și diplomă de ...PROST

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie.
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe ...PROSTIE!

Ei sunt ca iarba,cu duiumul,
Să nu-i jignești, să nu-i împroști!
O,Doamne, de ne-ar crește grâul
Cum cresc recoltele de ...PROȘTI.

Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți
Savanții noștri mor de foame
Și numai PROȘTII sunt deștepți.

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu