Eminescu ” Floare albastră”

Motivul literar și simbolurile  florii albastre

”Şi te-ai dus, dulce minune, 
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!”

În literatura germană, în lirica lui Novalis, floarea albastră are  semnificația mistică a iubirii pierdute, a dorului de dragoste, a visului trecut în curgerea vremii. În poezia sa floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei  și tulburând inima eroului. Motivul florii albastre apare și la Leopardi.

La Eminescu floarea albastră reprezintă voința, dar și nostalgia nesfârșitului sau femeia ideală. Floarea albastră din poezia cu același titlu de M. Eminescu simbolizează seninul, infinitul limpede, orizontul absolut. Spre deosebire de Novalis şi Leopardi, Eminescu atribuie simbolului conotații noi, sugerînd incompatibilitatea dintre floare și albastru, dintre alcătuirea diafană și perisabilă a ființei umane și aspirația ei spre infinit.

...

Floarea albastră e simbolul condiției umane aflate sub semnul contrariilor: iubire/dispariție(moarte), și (sau poezie/infinit ” Și te-ai dus, dulce minune / Ș-a murit iubirea noastră”...