Imagini de la aniversarea României Mari

Marea unire : 1 Decembrie 1918
***
Războiul care ne-a unit (imagine de arhivă)

Imagini  de aniversare

Centenarul La Buftea (Alex Nae Photo) - 1 dec.2018-

Oradea. Podul Centenarului (peste Criș) inaugurat la 28 nov.2018 cu ocazia sărbătoririi Marii Uniri

Spiritul Marii Uniri (imagine de la Sediul NATO)- 29 nov.2018 -

Regina Maria -statuia dezvelită la Arad la sărbătorirea Centetenarului

Bancnota emisă de Banca Națională la Centenarul Marii Uniri

Alba Iulia

La Alba Iulia (postare de NOEMI KUZTOS )- 1 decembrie 2018

”O imagine cât un centenar” (Sorin Dumitrache)-30 nov.2018-

București: La Arcul de triumf (Sorin Mărgărit)-1 dec.2018-

1 decembrie -Ziua națională

Și astăzi Centenarul Marii Uniri
Omagiu

La mulți ani, România!

 La intrarea în Piaţa Palatului, 1 Decembrie 1918. În dreapta Regelui Ferdinand – generalul H.M.Berthelot

Generalul H.M. Berthelot în urmă cu 100 de ani: 
"Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații".

Suveranii făuritori ai Marii uniri:

                          Regele Ferdinand I ( Întregitorul) (n.1866- d.1927)

                         Regina Maria (n.1875-d.1938)

”Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate.(...) Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.” 

Cetatea fortificată de la Alba Iulia

       Cetatea fortificată de la Alba Iulia este cea mai mare Cetate din România, care stă în picioare de mai bine de 300 de ani. Cetatea este locul în care vă puteți întoarce în timp, de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificații, din tot atâtea epoci diferite. Altfel spus, fiecare cetate ridicată aici a înglobat-o pe cea veche: Castrul ridicat de romani, Cetatea medievală și Cetatea Alba Carolina.
Ultima a fost ridicată la Alba Iulia la începutul secolului al XVIII-lea. Primul proiect al fortificației a fost realizat de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, care a condus și prima fază a lucrărilor. Arhitectul a murit de ciumă și își doarme somnul de veci în Catedrala Romano Catolică din Alba Iulia.

Catedrala Încoronării din Alba Iulia

Catedrala Încoronării din Alba Iulia(sau Catedrala Reîntregirii Neamului)cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu.

Construcţia ei a durat mai puțin de un an. Piatra de temelie a fost pusă la 28 martie 1921, în a doua zi de Paşti. Aici a avut loc Încoronarea Regilor Ferdinand şi Maria (în anul 1922) .

Te Deum oficiat în fața pridvorului Catedralei Încoronării în dimineața zilei de 1 Decembrie 2018. 

”Slujba a onorat sacrificiul strămoșilor noștri din Primul Război Mondial, a omagiat înfăptuirea Marii Uniri și a ridicat rugi pentru ca idealurile și valorile care au însuflețit pe înaintași să rămână veșnice.”(Casa Regală)

Eroi  de război prezenți LaAlba Iulia în 1918

Ce povestește o pisică...

Pentru cine mai are timp de fabule :
”Egalitate”
Autor: Otilia Cazimir




                           (Povestea asta mică-mititică,
                           Mi-a spus-o, într-o seară, o pisică.)

                           Trăia odată la o casă
                           O pisică somnoroasă,
                           Cu trupul subțirel de gumă,
                           Cu părul moale ca o spumă.

                           Pisica mea cu ochii mici
                           (Cea mai cuminte-ntre pisici)
                           Călca ușor, cu pași de fum,
                           Pe perinuțele de vată
                           Și nu ieșea deloc pe drum,
                           Ci toată ziua stând culcată
                           Și toată noaptea în cotlon,
                           Torcea același fir de cântec,
                           Când răsucit, când monoton
                           Ca un descântec...

Pisoi, motanul din vecini,
Cu blana ca de leopard,
Era-ncruntat și mustăcios,
Și bătăuș, și mâncăcios,
Și toată ziua sta pe gard
Pândind poiata cu găini...

Iar uneori, în zori – zbârlit,
Și zgâriat, și smotocit, -
Cu coada dreaptă și-nfoiată
Se cocoța în câte-un par,
Mai mândru ca un ghinărar
Dupa-o bătaie câștigată!...

                           Dar într-o seară, marți sau joi,
                           Când soarele în asfințit
                           Își scutura prin plopi bănuții,
                           Încetișor veni Pisoi
                           Pân’ sub cotlonul pisicuții
                           Și glăsui:

                           - De când exist,
                           Eu sunt grozav de feminist,
                           Și-ades mă bat cu alți motani
                          (De obicei cu coada bleagă,
                           Care se tem și de guzgani)
                           Să-i fac, cumva, să mă-nțeleagă...

                           Mi-i martor soarele, și luna-i,
                           Pot chiar să jur, numai să vrei,
                           Că-n ochii mei
                           Pisică sau motan tot una-i!
                           De-aceea, zic,
                           Nu ca motan, ci ca amic
                           Vin să-ți propun tovărășie,
                           Că doar egali suntem, se știe...

Stăpâna-mea a pus aseară
Sus în dulap, pe policioară,
Un pui tăiat să-i stea la frig.
(Așa ceva n-aș vrea să scap,
Dar sunt cam gras și nu încap...)
Ușița-i prinsă în cârlig
Și-o pot deschide puțintel.
Eu stau de pază, fără frică,
Iar tu fiind mai subțirică,
Te vâri acolo frumușel,
Iei puiul, pui la loc cârligul –
Și-n urmă împărțim câștigul...

                          Într-un desiș de pomușoară
                          S-a așezat Pisoi la masă.
                          Pisica îl privea sfioasă
                          Rozând un vârf de aripioară.
                          Și, ridicând un colț de buză,
                          A zis Pisoi:
                            - Ce-mi ești ursuză?
                         Ori poate-și stă aripa-n gât?
                         Zi “mulțumesc” și du-te-acasă,
                         Puteam să nu-ți dau nici atât!
                         Ce ți-a venit, mă rog, în minte?
                         Am spus ceva mai înainte?
                         Se poate... dar eram flămând!
                         Acuma, nici nu-mi dă prin gând!
                         Tu nu vezi cât ești de mică,
                         De păcătoasa și calică?
                         Admit la muncă drept egal
                         Dar nicidecum la cașcaval:
                         Eu sunt motan – tu ești pisică...

Trei ghicitori și o poezie de Baudelaire

Ghicitori:

1. Care-i mătăsosul
      Ce păzeşte focul
      Şi-şi spală cojocul?


2. Toarce lelea-ncetişor
      Fără furcă şi fuior!


 3. Mlădioasă, alintată,
      Se tot cere mângâiată,
      Toarce blând sș vrea hârjoană
      Dacă-i satisfaci vreo toană.

             
            Le chat

      Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux ;
      Retiens les griffes de ta patte,
      Et laisse-moi plonger dans tes beaux yeux,
      Mêlés de métal et d'agate.

      Lorsque mes doigts caressent à loisir
      Ta tête et ton dos élastique,
      Et que ma main s'enivre du plaisir
      De palper ton corps électrique,

      Je vois ma femme en esprit. Son regard,
      Comme le tien, aimable bête,
      Profond et froid, coupe et fend comme un dard,

      Et, des pieds jusques à la tête,
      Un air subtil, un dangereux parfum,
      Nagent autour de son corps brun.

Charles Baudelaire- Les Fleurs du mal (XXXIII)

Ceramică veche și nouă în spațiul românesc

Ceramica , de la începuturile ei, în , s-a manifestat nu numai ca un meșteșug menit să răspundă unor necesități (vase de lut, utilizate în traiul de zi cu zi), ci și ca o artă, parte a unei civilizații foarte vechi, în cadrul căreia, dimensiunii utilitare, i s-a asociat un simț estetic deosebit.

1.Ceramica de Cucuteni

Cultura Cucuteni  (localitate în apropierea orașului Iași) a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic.
Ceramica de Cucuteni este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul romanesc apreciata de specialiști ca fiind unicat în cultura europeană.
 Prezintă unele similitudini cu ceramica neolitică din China, aceasta din urmă apărând însă cu aproximativ o mie de ani mai târziu.
Ceramica de Cucuteni se individualizează prin motivele colorate în albastru și rosu, pe fond alb, reprezentând mai ales spirale, triunghiuri si alte forme geometrice.

Din perioada neolitică (cu 5000-6000 de ani în urmă) și până astăzi, olăritul a fost o ocupație constantă, dezvoltându-se, de-a lungul timpului, o cultura a ceramicii, cu elemente specifice, legate de forma, culori, motive decorative, în functie de zone si de destinatia obiectelor: vase ritualice (consacrate  sarbatorilor religioase sau evenimentelor importante din viata – nunta, nastere, inmormantare), vase de decor pentru gospodaria taraneasca, vase folosite in scopuri practice – urcioare, strachini, cani, oale, sfesnice, jucarii  etc., instrumente muzicale (ocarine, fluiere), componente arhitectonice s.a.m.d.

2. Ceramica de Marginea

În localitatea Marginea, județul Suceava, olarii păstrează și astăzi tehnici moștenite din vremea dacilor, în realizarea ceramicii negre (străchini, oale cu sau fără toarte), negrul fiind obținut printr-un procedeu de ardere în cuptoare închise. Ornamentele sunt simple, geometrice, sau vegetale, sub forma de crenguțe de brad, trifoi, vrejuri.
Ceramica de la Marginea apare ca rezultat al folosirii unei tehnologii de producție ce aparține culturii Horodiștea - Florești (perioada cea mai înfloritoare a ceramicii negre geto-dacice).
Formele vaselor, de asemenea sunt străvechi, oale mari, străchini, ulcele și ulcioare, platouri, obiecte de decor. Obiectele prin frecarea cu piatră de cremene capătă un luciu cenușiu-metalic. Prin mișcări de du-te-vino cu piatra se pot obține forme pe suprafața obiectului prelucrat, linii frânte, spirale, desene stilizate

3.Ceramica de Horezu

Ceramica de Horezu (județul Vâlcea), rezultat, de asemenea, al unei vechi tradiții, poate fi recunoscută prin culorile preferate – verde, albastru si cărămiziu, pe fond alb sau gălbui – și prin motivele decorative – cocosul, șarpele, spirala, peștele, porumbelul, steaua, soarele, arborele vieții.