vineri, 30 noiembrie 2018

Ce povestește o pisică...


Pentru cine mai are timp de fabule :
”Egalitate”
Autor: Otilia Cazimir




                           (Povestea asta mică-mititică,
                           Mi-a spus-o, într-o seară, o pisică.)

                           Trăia odată la o casă
                           O pisică somnoroasă,
                           Cu trupul subțirel de gumă,
                           Cu părul moale ca o spumă.

                           Pisica mea cu ochii mici
                           (Cea mai cuminte-ntre pisici)
                           Călca ușor, cu pași de fum,
                           Pe perinuțele de vată
                           Și nu ieșea deloc pe drum,
                           Ci toată ziua stând culcată
                           Și toată noaptea în cotlon,
                           Torcea același fir de cântec,
                           Când răsucit, când monoton
                           Ca un descântec...

Pisoi, motanul din vecini,
Cu blana ca de leopard,
Era-ncruntat și mustăcios,
Și bătăuș, și mâncăcios,
Și toată ziua sta pe gard
Pândind poiata cu găini...

Iar uneori, în zori – zbârlit,
Și zgâriat, și smotocit, -
Cu coada dreaptă și-nfoiată
Se cocoța în câte-un par,
Mai mândru ca un ghinărar
Dupa-o bătaie câștigată!...


                           Dar într-o seară, marți sau joi,
                           Când soarele în asfințit
                           Își scutura prin plopi bănuții,
                           Încetișor veni Pisoi
                           Pân’ sub cotlonul pisicuții
                           Și glăsui:

                           - De când exist,
                           Eu sunt grozav de feminist,
                           Și-ades mă bat cu alți motani
                          (De obicei cu coada bleagă,
                           Care se tem și de guzgani)
                           Să-i fac, cumva, să mă-nțeleagă...

                           Mi-i martor soarele, și luna-i,
                           Pot chiar să jur, numai să vrei,
                           Că-n ochii mei
                           Pisică sau motan tot una-i!
                           De-aceea, zic,
                           Nu ca motan, ci ca amic
                           Vin să-ți propun tovărășie,
                           Că doar egali suntem, se știe...


Stăpâna-mea a pus aseară
Sus în dulap, pe policioară,
Un pui tăiat să-i stea la frig.
(Așa ceva n-aș vrea să scap,
Dar sunt cam gras și nu încap...)
Ușița-i prinsă în cârlig
Și-o pot deschide puțintel.
Eu stau de pază, fără frică,
Iar tu fiind mai subțirică,
Te vâri acolo frumușel,
Iei puiul, pui la loc cârligul –
Și-n urmă împărțim câștigul...


                          Într-un desiș de pomușoară
                          S-a așezat Pisoi la masă.
                          Pisica îl privea sfioasă
                          Rozând un vârf de aripioară.
                          Și, ridicând un colț de buză,
                          A zis Pisoi:
                            - Ce-mi ești ursuză?
                         Ori poate-și stă aripa-n gât?
                         Zi “mulțumesc” și du-te-acasă,
                         Puteam să nu-ți dau nici atât!
                         Ce ți-a venit, mă rog, în minte?
                         Am spus ceva mai înainte?
                         Se poate... dar eram flămând!
                         Acuma, nici nu-mi dă prin gând!
                         Tu nu vezi cât ești de mică,
                         De păcătoasa și calică?
                         Admit la muncă drept egal
                         Dar nicidecum la cașcaval:
                         Eu sunt motan – tu ești pisică...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu