Apare menționat și în drama ”Richard al II-lea ” de Shakespeare iar într-o bografie a lui Michelangelo este menționat un om de zăpadă modelat în iarna 1492-1493 la Palatul Medici.
La acea vreme, oamenii de zăpadă erau făcuţi cu mai multă grijă decât azi şi trataţi ca... opere de artă, nu mijloace de distracţie în timpul liber.
În Marea Britanie, omul de zăpadă a devenit popular în epoca victoriană (perioada domniei reginei Victoria, 1837-1901). Au rămas de atunci, mărturie a acestui fapt, picturi, afişe publicitare, dar mai ales cărţi poştale cu oameni de zăpadă.
Ca personaj popular, omul de zăpadă apare într-o culegere de poezioare pentru copii apărută în 1770, la Leipzig.şi în 1778, când polonezul Chodowiecki, gravor în aramă, realizează un calendar a cărui lună decembrie este reprezentată de patru copii care fac un om de zăpadă.
Abia la începutul secolului al XX-lea, omul de zăpadă este asociat cu sărbătorile de sfârșit de an.
În cultura occidentală, și în emisfera nordică, omul de zăpadă este un simbol al Crăciunului și al iernii.
Astăzi oamneni de zăpadă au căteva elemente comune: este format din 3 bulgări mari de zăpadă de dimensiuni diefrite, are un morcov drept nas, două crenguțe sau mături pentru mâini și cărbuni pentru ochi și nasturi. După fantezia fiecăruia i se poate adăuga un fular, o pălărie sau un fes (care au înlocuit oala sau găleata răsturnată)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu