Iată o întâmplare care a avut loc la Universitatea Oxford, aceasta fiind vestită prin istoria ei de peste 800 de ani cu faptul că Sir Isaac Newton a fost decanul facultății de fizică, dar are și alte merite şi foarte mulţi absolvenți merituoşi.
***
Un student vine să susțină un examen, care urma să dureze 6 ore (sunt acolo și astfel de examene).
După trecerea câtorva ore de la începutul examenului, studentul îl cheamă pe profesorul supraveghetor.
Acesta se apropie de student, crezând că ceva nu a înțeles și ar dori să facă unele precizări, însă a auzit următoarele:
- Domnule profesor, eu aș vrea să mi se aducă friptura și berea care mi se cuvin.
- Am auzit corect? Aţi cerut friptură şi bere ?
- Da. Tocmai friptura și berea care mi se cuvin pe drept.
- Mă scuzați, dar de ce dvs ați hotărât că vi se cuvin friptură și bere ?
Atunci studentul scoate o carte veche și o pune în fața profesorului:
- Iată, o culegere cu toate legile universității, din momentul fondării ei.
Aici este o lege din 1513, care până astăzi nu a fost abrogată, care prevede că, fiecare student care petrece în cadrul examenului mai mult de patru ore, are dreptul la o porție de friptură și o bere.
Profesorul încearcă să protesteze, invocând că din punct de vedere tehnic, în acel moment este imposibil de a-i aduce friptură și bere în sala de examen.
Văzând că studentul nu cedează, profesorul își cheamă șeful și încep ei să se sfătuiască
Având în vedere că pentru englezi legea este sfântă, au hotărât că nu au nici un motiv întemeiat să-i refuze studentului solicitarea.
Pe de altă parte, o lege adoptată recent interzicea consumul de alcool pe teritoriul universității, dar și cu prepararea fripturii erau unele probleme tehnice.
Ca rezultat al unor negocieri îndelungate, s-a ajuns la un compromis: o pizza și o coca-cola.
Mâncând cu poftă pizza, studentul era foarte bucuros că a reușit să “le-o tragă” acestor îngâmfați și snobi britanici, folosindu-se de propriile lor legi.
După câteva zile însă, studentul găsește în cutia sa poștală, o citație de chemare în fața instanței de judecată a universității
(acolo unde este lege, este și judecată).
Studentul, absolut încrezător în sine si sperând că va avea de a face cu câțiva profesori bătrâni care îi vor spune ceva de genul: „Dar știți … dar poate … dar vezi, etc.” a hotărât să se poarte foarte frumos și cu asta se va încheia toată povestea.
Ajunge el la judecată. O sală enormă cu coloane în stil victorian, foarte înaltă, fresce pe toți pereții, vitralii etc.
La o masă care părea că nu are sfârșit erau așezați 150 de profesori, 45 decani, 20 rectori și mulți lorzi și siri absolvenți de vază ai universității.Toți cu peruci pudrate, mantii negre, de te ducea gândul instantaneu la inchiziție.
Urmau să-l judece pe student.
Ei au fost cei care au hotărât să-l exmatriculeze pe curajosul student pentru că a încălcat o lege din 1415, care nici până azi nu fusese abrogată și anume:
„Prezentarea la examen fără sabie se sanctionează cu exmatricularea”.
